Razvan Vintilescu:Mutule, Mutule, droguri ti-au trebuit…

Am aflat ca Briliantul are de achitat 17 milioane de euro pt praful tras pe nas pe vremea cand juca la Chelsea… Si tocmai cand isi refacuse cariera, ar spune unii…. Saracul de el, ar spune altii…. Sincer, mie mi se pare ca este primul exemplu pentru pustii din Romania, care ilustreaza ce ti se poate intampla daca te apuci de droguri… Pt ca in peisajul vedetelor autohtone nu au existat supradoze sau pedepse usturatoare..Parca un cantaret de dupa blocuri a facut ceva parnaie, dar nu prea multa… Ca sa nu mai vorbesc de Ion Ion, al carui lung de linie l-a propulsat in strainatate si i-a lasat pe procurori cu narile in vant…

Adrian Macarie:Mutu, în sevraj financiar

Dat afară de la Chelsea pentru că a fost prins dopat cu cocaină, Adrian Mutu trebuie să plătească peste 17 milioane de euro despăgubiri englezilor. Suma este uriaşă, chiar şi pentru un fotbalist de top cum este „Briliantul”, iar oamenii de fotbal de pe la noi deja îi plâng de milă. Unii susţin că nu o să dea niciodată atât de mulţi bani, ci că o să-i oprească din salariu câteva sute de mii de euro pe an, un fel de pensie alimentară, dar numai atâta timp cât o să joace fotbal. Alţii spun că nu o să plătească deloc, iar Gigi Becali ştie cel mai bine de ce. „Nu scria nicăieri că nu are voie să se drogheze!”, comentează, revoltat, patronul Stelei şi-i recomandă lui Mutu să-i târâie prin tribunalele civile pe ăştia de la Chelsea. Iar voci precum cea a lui Gigi Becali sunt multe. Toată lumea îl sfătuieşte pe fotbalistul celor de la Fiorentina cum să se lupte cu englezii, cu FIFA şi cu cine o mai fi nevoie, dar nimeni nu vede partea bună a acestei decizii: Adi Mutu este în viaţă şi poate, dacă va fi nevoie, să muncească şi să-şi plătească datoriile. Mutu este un norocos pentru că a fost prins la timp. A plecat cu scandal din Anglia, a purtat ani de zile stigmatul drogatului, dar acum îi este bine. Nu se mai droghează, joacă cel mai bun fotbal al vieţii lui, este respectat la echipă, iar Fiorentina depinde de el. Şi în viaţa privată lucrurile îi merg din plin. S-a recăsătorit, are doi copii şi este fericit.
Ceea ce nu putem spune despre alţi fotbalişti români. Despre Vrăbioru, Hâldan şi, recent, despre Mihai Baicu, toţi jucători care au murit de la prea multe medicamente. Dopajul este o realitate în sportul mondial şi este greu de crezut că tocmai noi, românii, suntem cei mai curaţi sportivi din lume. Să fim serioşi. Aproape că nu există an în care să nu auzim de atleţi români, de halterofili sau alţi sportivi care pică testele antidoping, în vreme ce fotbaliştii trec senini prin viaţă ca şi cum nimic rău nu li se poate întâmpla. Şi adevărul e că nu vedem ce li se poate întâmpla cât timp şeful lor este Mitică Dragomir. Fotbalul este singurul sport din România care nu are un program antidoping, spun oficialii Agenţiei Naţionale Antidoping, deşi la noi fotbaliştii mor subit. Oficialii din LPF nu neagă, dar dau vina pe criză. Sunt prea scumpe testele, spune secretarul Ligii, şi o trimite pe doamna Vîjîială, şefa Agenţiei Naţionale Antidoping, să facă bani la alţii, nu la „amărâţii” milionari din Liga I. Care ligă primeşte peste o sută de milioane de euro pentru drepturile de televizare, dar nu găseşte câteva sute de euro când vine vorba despre sănătatea fotbaliştilor, cei care fac ca LPF să-şi poată vinde meciurile pe nişte sume exorbitante.

Şi dacă, din greşeală, puţinele teste antidoping care se fac descoperă un fotbalist cu probleme, nu-i bai, rezolvă Dragomir. Aşa cum i-a rezolvat în 2001 şi pe piteştenii Neaga şi Buturugă. Dragomir, bun prieten cu Gigi Becali şi Viorel Păunescu, l-a apărat până în pânzele albe pe atacantul prins dopat şi, cum el urma să ajungă la Steaua, Liga l-a iertat. De vină au fost doar medicii, pentru că fotbaliştii nu ştiau că sunt dopaţi, a explicat atunci „Corleone”, iar fotbalul nostru a mers înainte.
Şi probabil că o să meargă şi de-acum înainte pentru că în fotbalul românesc nu este, în primul rând, o problemă de legislaţie, ci una de mentalitate. Toţi încearcă să-şi păcălească adversarii cum pot. La noi, meciurile se cumpără şi se vând ca la „cooperativă”, patronii câştigă campionate cu „valize” iar arbitrii sunt tentaţi cu bani şi „fetiţe” ca să tragă cu cine trebuie. La cât de bolnav este fotbalul nostru, nici nu-i de mirare că LPF nu vrea controale antidoping. Îi este frică să nu descopere zeci de Mutu mai mici