MIHAI CIUCĂ:Tăcerea

Toţi trăiesc, sunt vii şi au cel puţin câte o intervenţie pe zi la talk-show-urile sportive. Fraţii Becali şi Gică Popescu. Noi toţi ne dăm cu presupusul în cazul Mutu, ne înfuriem, ne crucim, scotocim după răzbunări închipuite sau nu, ei sunt însă singurii care ştiu cu adevărat ce s-a întâmplat în acele zile la Londra, cum s-a produs de fapt ruptura de Chelsea. Cum face ochi o informaţie legată de datoria de 17 milioane de euro, toate televiziunile noastre se întorc la imaginile de arhivă de atunci cu Mutu, crispat, cu părul lung şi lins, în costum negru, flancat în faţa reporterilor de Victor Becali şi Gică Popescu, reprezentanţii săi până la păcatul cocainei.
Singura precizare i-a aparţinut lui Giovani Becali, care, într-o emisiune televizată în care, aţi ghicit, i-a aruncat microfonul în faţă lui Horia Ivanovici, a recunoscut că l-a avertizat în mai multe rânduri pe Mutu, înghiontit de răbufnirile lui Mourinho. Nu trebuia să traducă nimeni nimic. Divorţul Mutu - Mourinho se produsese cu mult înaintea testului doping comandat, alibiul perfect când vrei să te descotoroseşti de cineva care-ţi stă în gât ca un os de peşte.
A fost singura referire punctuală, la obiect. În rest, doar tăcere camuflată onest după rezilierea contractului de impresariere. Acum nu ne-a mai rămas decât să ne mai minunăm o dată de decizia TAS-ului şi de insistenţa cu care Chelsea vrea să-şi scoată din pagubă. Totul pare o mare nedreptate. Doar pare, pentru că nu ştim ce era scris, de fapt, în contractul semnat cu Chelsea, cel cu care londonezii au câştigat în toate instanţele. Resemnările lui Juve şi ale Fiorentinei poate că spun mai mult decât ne place nouă să credem.