Mihai Ciucă: Tot Mutu a făcut dreptate

Era revoltător ca într-un clasament, orice tip de clasament, al cifrelor reci ori subiectiv al simpatiilor, despre echipa naţională Hagi să fie întrecut de Mutu. Cu atât mai mult într-un top all time al golgheterilor. Ce nedreptate, Hagi ţinându-i trena lui Mutu! Ar fi fost scandalos ca ierarhia tunarilor tricolori să-l aibă mult şi bine de aici încolo lider pe Mutu. Adică pe cel care şi-a confecţionat marea majoritate a golurilor în meciuri de mâna a doua din preliminarii de calibrul celor cu Belarus ori Luxemburg. Singura perlă a unei coroane de carton e reuşita din duelul cu Buffon la Euro '08. Singura.

Dacă şi în acest caz s-ar fi aplicat matriţa după care se acordă azi Gheata de Aur - pe coeficient de dificultate - atunci Mutu era la ani lumină de steaua lui Hagi, nicidecum la numai trei goluri distanţă. Cam câte dintre reuşitele lui Mutu din partidele doar de palmares după încă o calificare ratată ar trebui să le adunăm ca să tragă la cântar tot atât cât golul lui Gică împotriva Columbiei? Sau a Argentinei? Sau... sau...

Era nedrept, era scandalos ca un pârlit de gol al lui Mutu miercuri cu San Marino, altul cu Luxemburg şi în fine încă unul cu Albania - care să nu decidă iarăşi nicio calificare - să-l detroneze pe Hagi. Restul concurenţei fusese demult pierdută pe drum. Dumitrache sau Bodola, Dudu Georgescu ori Cămătaru. Hagi era ultima redută. A rezistat însă numai pentru că tot Mutu a îndreptat involuntar strâmbătatea care începuse deja să facă ochi. A îndreptat-o la un pahar de vorbă cu Tameş, alt Dinu plus Ştefănescu plus Gică Popescu închipuit, neînţeles şi sictirit.