Mutu şi Chivu fac acte de caritate din motive diferite
Pe cînd juca la AS Roma, Chivu a pictat un tablou cu floarea soarelui şi l-a vîndut la licitaţie, în scopuri caritabile. A ajutat la construirea unor locuinţe pentru orfanii din România. Şi-a donat tricoul pentru copiii cu deficienţe de auz din Reşiţa. El şi soţia lui au dăruit Spitalului Cantacuzino un aparat de ventilaţie pentru sugarii născuţi prematur. A jucat la Geneva, alături de Figo, Hagi, Ronaldinho şi, fireşte, Eros Ramazzotti, într-o gală de binefacere dedicată copiilor grav bolnavi. Fundaţia lui, “Football for Children”, va trimite la Disneyland-ul din Paris 54 de copii olimpici sau medaliaţi în competiţii sportive.
Toatea astea şi încă multe altele s-au petrecut cumva în surdină, fără pompă, fără numele lui Chivu titrat fosforescent, fără cohorte de blitzuri. De ce să atragi atenţia? Faptele bune n-ar trebui să reprezinte fapte ieşite din comun. Uneori a donat obiecte, alteori bani, altădată doar a schimbat trei avioane, ca să fie pe teren, la meciuri de gală. Dar căpitanul “naţionalei” a continuat să facă bine şi să-l însemne pe nisip, cum spunea un scriitor german.
Cu Mutu e altceva. Supraexpus în bine sau în rău, la el totul tinde spre imagine, spre suprafaţă, spre ”ce se vede”. Pe cînd Chivu are o dimensiune în plus, dincolo de ambalajul monden. Mutu nu ajută un copil doar ca să ajute un copil, îl ajută ca să-şi demonstreze, la nevoie, latura bună! Cel puţin asta se înţelege, de vreme ce reporterii de la o televiziune italiană au venit în România ca să realizeze un film despre Mutu filantropul. Caritatea serveşte drept antidot mediatic la pastilele de slăbit!
Chivu n-ar fi recurs niciodată la aşa ceva, deşi necazurile lui chiar au fost necazuri, operaţii la umăr, la genunchi, la cap. A comis şi pozne, unele destul de impresionante. Dar a evoluat şi l-a lăsat, treptat, în urmă pe băiatul care-şi fractura metatarsianul la fotbal-tenis. Asta face ca el şi Mutu să fie atît de diferiţi, deşi împart aceeaşi generaţie, în fotbal şi în viaţă.Imaginaţi-vă cum ar fi reacţionat PR-ul de criză al Briliantului dacă atacantul Fiorentinei trecea, în locul lui Chivu, prin mîinile chirurgilor din Verona! Imaginaţi-vă cîte echipe de televiziune s-ar fi înghesuit în rezerva lui de spital şi cîte filmuleţe cu “Mutu eroul” ar fi umplut ecranele! Aşa, nu ne-am ales decît cu o poză în care lui Chivu nu i se vede nici măcar faţa. Doar creştetul capului, cu o cicatrice semicirculară în zona parietală dreaptă. Nimic spectaculos, nu-i aşa?
Pe cînd juca la AS Roma, Chivu a pictat un tablou cu floarea soarelui şi l-a vîndut la licitaţie, în scopuri caritabile. A ajutat la construirea unor locuinţe pentru orfanii din România. Şi-a donat tricoul pentru copiii cu deficienţe de auz din Reşiţa. El şi soţia lui au dăruit Spitalului Cantacuzino un aparat de ventilaţie pentru sugarii născuţi prematur. A jucat la Geneva, alături de Figo, Hagi, Ronaldinho şi, fireşte, Eros Ramazzotti, într-o gală de binefacere dedicată copiilor grav bolnavi. Fundaţia lui, “Football for Children”, va trimite la Disneyland-ul din Paris 54 de copii olimpici sau medaliaţi în competiţii sportive.
Toatea astea şi încă multe altele s-au petrecut cumva în surdină, fără pompă, fără numele lui Chivu titrat fosforescent, fără cohorte de blitzuri. De ce să atragi atenţia? Faptele bune n-ar trebui să reprezinte fapte ieşite din comun. Uneori a donat obiecte, alteori bani, altădată doar a schimbat trei avioane, ca să fie pe teren, la meciuri de gală. Dar căpitanul “naţionalei” a continuat să facă bine şi să-l însemne pe nisip, cum spunea un scriitor german.
Cu Mutu e altceva. Supraexpus în bine sau în rău, la el totul tinde spre imagine, spre suprafaţă, spre ”ce se vede”. Pe cînd Chivu are o dimensiune în plus, dincolo de ambalajul monden. Mutu nu ajută un copil doar ca să ajute un copil, îl ajută ca să-şi demonstreze, la nevoie, latura bună! Cel puţin asta se înţelege, de vreme ce reporterii de la o televiziune italiană au venit în România ca să realizeze un film despre Mutu filantropul. Caritatea serveşte drept antidot mediatic la pastilele de slăbit!
Chivu n-ar fi recurs niciodată la aşa ceva, deşi necazurile lui chiar au fost necazuri, operaţii la umăr, la genunchi, la cap. A comis şi pozne, unele destul de impresionante. Dar a evoluat şi l-a lăsat, treptat, în urmă pe băiatul care-şi fractura metatarsianul la fotbal-tenis. Asta face ca el şi Mutu să fie atît de diferiţi, deşi împart aceeaşi generaţie, în fotbal şi în viaţă.Imaginaţi-vă cum ar fi reacţionat PR-ul de criză al Briliantului dacă atacantul Fiorentinei trecea, în locul lui Chivu, prin mîinile chirurgilor din Verona! Imaginaţi-vă cîte echipe de televiziune s-ar fi înghesuit în rezerva lui de spital şi cîte filmuleţe cu “Mutu eroul” ar fi umplut ecranele! Aşa, nu ne-am ales decît cu o poză în care lui Chivu nu i se vede nici măcar faţa. Doar creştetul capului, cu o cicatrice semicirculară în zona parietală dreaptă. Nimic spectaculos, nu-i aşa?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu