Mutu a câştigat Oscarul pentru cel mai bun fotbalist în rol de drogat stimulat şi contestat. A fost greu, s-a bătut pentru trofeu cu Diego Armando Maradona şi cu Bosnich. Dar cu ajutorul procesului intentat de Chelsea şi al ultimului scandal a reuşit. Acum, tot ce poate să facă e să tragă aer pe nas şi să ţină discursul clasic: „Doamnelor şi domnilor, cu această ocazie vreau să mulţumesc familiei mele fotbalistice din România, care m-a crescut de mic. Fără ei n-aş fi aici, în faţa dumneavoastră. Specialiştii spun că pentru a reuşi această performanţă trebuie să fii ori prost, ori trişor, iar aceste calităţi trebuie cultivate din timp. Păi, spuneţi şi dumneavoastră, cine mai putea să rişte un salariu de vreo 10.000 de euro pe zi la Chelsea pentru o doză mică de cocaină recreaţională? Pentru asta chiar trebuie să crezi că ţie nu ţi se poate întâmpla nimic. Aşa că ţin să-i mulţumesc pe această cale naşului meu, Nicu Gheară, în cluburile şi pe iahturile lui m-am relaxat total. Mulţumirile mele merg şi către Mircea Sandu, întotdeauna m-a înţeles. Pe Naşu’ îl admir mult pentru felul cum a trecut peste dosarul «Cocaină pentru VIP-uri», înscenarea ordinară care i s-a făcut fiicei sale, Raluca. Nepotu-său a fost băgat în «Cocaină pentru săraci» şi a intrat la zdup, dar asta este, mai sunt şi efecte secundare. Mulţumesc şi fraţilor Becali, sunt nişte agenţi de turism extraordinari, care întotdeauna au avut grijă să-mi pună o vorbă bună pe lângă antrenorul naţionalei, care o fi ăla. De exemplu, după ce ne-a bătut Serbia cu 5-0 şi eram supărat, Ioan Becali, ca să mă înveselească, mi-a aranjat un tur de noapte al Novi Sad-ului. Ultimul, dar nu cel din urmă, merită mulţumirile mele Dumitru Dragomir. Liga lui Mitică e un paradis unde sunt interzise controalele antidoping de ani de zile. Asta îţi formează reflexe utile în joc, cunoşti pastilele după formă şi culoare. Chiar, mă vedeţi pe mine căutând pe goagăl «si-bu-tra-mi-nă» de capul meu?“
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu