Deznodământul proaspătului derapaj al lui Mutu e greu de anticipat, cu toate că, de joi seară, când s-a aflat că fotbalistul nostru a fost din nou depistat pozitiv, aproape oricine are suflet românesc a emis o opinie.
Am dovedit, prin convingerile rostite sentenţios, competenţă în materie de fotbal, vaste cunoştinţe medicale, stăpânirea la perfecţie a jurisprudenţei sportive şi, mai important decât toate, o doză de patriotism cum numai fotbalul o mai poate arăta pe timp de pace.
Despre Mutu ştim tot, iar ce nu ştim, oricum intuim, pentru simplul motiv că e conaţionalul nostru şi ne-a adus recunoaştere mondială, făcând să ne bată cu putere inima în pieptul nostru de aramă. Nu are importanţă că din echipa naţională s-a autoexclus - tânărul selecţioner Răzvan Lucescu n-a făcut decât să consemneze o abatere de la principii pe care antrenori mai importanţi, de la Puiu Iordănescu la Victor Piţurcă, le-au abandonat pe podeaua vestiarului, alături de prosoapele folosite după duş.
Ce contează este că Mutu e al nostru, iar acum a ajuns să fie asemănat cu Maradona. Această comparaţie se poate face în două feluri: ori ajungi un fotbalist nespus de talentat, cum a fost Hagi, naş la una dintre cununiile „Briliantului”, ori eşti depistat a doua oară pozitiv la un test antidoping. Ieri am aflat că Mutu l-a şi depăşit pe Maradona:a fost depistat inca o data a treia, şi după meciul cu Lazio! Iar acum e nevoit să aştepte un verdict de care îi depind cariera, situaţia financiară, familia şi, până la urmă, chiar restul vieţii.
Fireşte, putem să împrumutăm din optimismul à la Mitică Dragomir şi să ne hrănim cu iluzii: n-a dat în cap nimănui, scapă cu maximum şase luni de suspendare, a vrut băiatul să slăbească, presa l-a înnebunit că e Beckham-ul României, parcă rudele lui Mircea Sandu n-ar fi avut probleme cu drogurile, toţi iau, dom’le, dar pică doar fraierii, păi, ştia el ce i-a pus maică-sa lângă ceai? Haideţi să terminăm cu tărăboiul, stă băiatul un pic pe tuşă, apoi îl convingem pe Junior să-l cheme la naţională, ne calificăm şi iar iese toată România în stradă, că alte bucurii şi-aşa n-avem!
Ceea ce trebuie însă înţeles din trista poveste a felului în care un băiat oarecare din provincie a ajuns în Capitală şi apoi în lumea largă, intrând în malaxorul unui starsystem unde şi-a pierdut capul de tot, nu e condiţionat de cât şi dacă va fi suspendat. Ce e de luat aminte este că doar de tine depinde să nu te ratezi. Poţi să înghiţi orice, irosind o a doua şansă care de obicei e şi ultima, sau poţi, precum Cristi Chivu, să-i arăţi medicului prospectul şi când îţi iei un gel de păr. Poţi să nu-i răspunzi lui Ovidiu Ioaniţoaia când te felicită de ziua de naştere, ori poţi să-i răspunzi că eşti OK, tot precum Chivu, deşi eşti cu capul spart, pe patul de operaţie.
Fie că se lasă acum de fotbal, fie mai târziu, Mutu nu va scăpa ieftin întrucât va trebui să trăiască având în faţă erorile unui trecut care îşi va cere, pe rând, deconturile. El nu este suspendat de Comitetul Olimpic Italian sau de Răzvan Lucescu deoarece tot universul conspiră în defavoarea lui, ca în literatura de consum, ci pentru că a greşit. Iar poate cea mai mare eroare, dar pentru aceasta trebuie să se judece singur, este să-şi închipuie că poate trăi toată viaţa ca în fanteziile unui adolescent rebel.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu