N-am dosul destul de mare pentru câţi vor să mi-l pupe, zicea odată Carol II. În ultimele ore, Adrian Mutu nu-l mai are destul de mare pentru câţi vor să-i tragă picioare.
“A păcălit de prea multe ori fotbalul”, declară un celebru şi fioros moralist. Nu e el fioros degeaba: vorbeşte de la înălţimea lui Elton şi încă din liceu se căznea să se facă observat, ca să nu se aşeze fetele pe el, din neatenţie.
A păcălit Mutu fotbalul? Nu mai mult decât molaticul “rege” Hagi, care a trecut pe la Real, Barcelona sau prin Serie A ca gâsca prin apă.Nu mai mult ca Răducioiu sau Ilie Dumitrescu, anonimi până la transparenţă în campionatele de elită în care au avut norocul nemeritat să joace.Poate au fost mai generoşi cu fotbalul Chivu, jucător de pluton la Roma şi Inter, sau Rădoi, plecat să strălucească printre cămile, în Arabia?
Indiferent de defectele lui, Mutu e până acum singurul cu adevărat mare succes al fotbalului românesc. Nici măcar Gh. Popescu şi Dan Petrescu n-au atins cota lui, pentru că deşi au fost foarte buni n-au ajuns la statutul de “fenomen”.Dacă ne uităm la cât de prost se adaptează de regulă românii la profesionismul din Vest, Mutu e un model absolut de ambiţie şi eficacitate. Comparaţi-l cu Marica, Zicu, Bratu, Niculae şi mulţi alţii, ale căror eşecuri explică de ce nu mai sunt ceruţi jucătorii români în Europa.
Comportamentul lui, spune moralistul în miniatură, “denigrează România”. Au!Instantaneu, am îngheţat cu toţii. Asemenea acuzaţie te poate duce în faţa plutonului de execuţie. E chiar mai grav decât să fii demascat ca spion al imperialiştilor.
Totuşi, în apărarea învinuitului Mutu Adrian, trebuie să ne amintim că, cel puţin în Italia, el trebuie să stea cu răbdare la coadă ca să-şi compromită ţara. În faţa lui sunt alţi vreo sută-două de mii de imigranţi români. Şi fac o treabă remarcabilă.
A frecventat medii dubioase, mafiote, ca şi localuri suspecte şi întunecoase, se arată mai departe în rechizitoriu. Aici ar trebui să fim cuprinşi de indignare… numai că, în fotbalul românesc, mai toţi, de la bodyguarzii FRF până la Mircea Lucescu se învârt în aceeaşi ciorbă cu familia Becali, Nicu Gheară, Mititică Dragomir etc. Sunt toţi laolaltă amici, naşi, fini, cumetri sau parteneri de afaceri.Fotbalul e prin tradiţie (şi nu doar la noi) un mediu dubios şi niţel mafiot, după modelul curselor de cai sau al cazinourilor. Sau îl suporţi aşa cum e, sau îl ignori.
În ce priveşte dopingul şi cocaina, Mutu e vinovat şi îşi merită pedeapsa.Uitaţi-vă însă cum aleargă pe teren posedaţii din campionatul Angliei, de pildă. Sau disperaţii lui Mourinho de la Inter.Îşi imaginează cineva că ar putea face asta fără un pic de ajutor de la farmacie?Şi cam câţi colegi din fotbal l-or fi însoţit pe Mutu în escapadele lui cocainomane? Probabil că un sfert din Premier League a încercat prafurile - dacă nu jumătate.
Că Mutu şi-a distrus cariera în stilul lui Mike Tyson, asta e limpede. Acum, când a căzut definitiv, fiindcă n-a fost cuminte şi nici deştept, nu e cazul să-l călcăm în picioare. Spre deosebire de alţii, el măcar a ştiut să scoată (aproape) 100% din talentul pe care l-a avut.
E ceva neobişnuit pentru un român. Poate că de asta s-a şi terminat aşa de prost.
“A păcălit de prea multe ori fotbalul”, declară un celebru şi fioros moralist. Nu e el fioros degeaba: vorbeşte de la înălţimea lui Elton şi încă din liceu se căznea să se facă observat, ca să nu se aşeze fetele pe el, din neatenţie.
A păcălit Mutu fotbalul? Nu mai mult decât molaticul “rege” Hagi, care a trecut pe la Real, Barcelona sau prin Serie A ca gâsca prin apă.Nu mai mult ca Răducioiu sau Ilie Dumitrescu, anonimi până la transparenţă în campionatele de elită în care au avut norocul nemeritat să joace.Poate au fost mai generoşi cu fotbalul Chivu, jucător de pluton la Roma şi Inter, sau Rădoi, plecat să strălucească printre cămile, în Arabia?
Indiferent de defectele lui, Mutu e până acum singurul cu adevărat mare succes al fotbalului românesc. Nici măcar Gh. Popescu şi Dan Petrescu n-au atins cota lui, pentru că deşi au fost foarte buni n-au ajuns la statutul de “fenomen”.Dacă ne uităm la cât de prost se adaptează de regulă românii la profesionismul din Vest, Mutu e un model absolut de ambiţie şi eficacitate. Comparaţi-l cu Marica, Zicu, Bratu, Niculae şi mulţi alţii, ale căror eşecuri explică de ce nu mai sunt ceruţi jucătorii români în Europa.
Comportamentul lui, spune moralistul în miniatură, “denigrează România”. Au!Instantaneu, am îngheţat cu toţii. Asemenea acuzaţie te poate duce în faţa plutonului de execuţie. E chiar mai grav decât să fii demascat ca spion al imperialiştilor.
Totuşi, în apărarea învinuitului Mutu Adrian, trebuie să ne amintim că, cel puţin în Italia, el trebuie să stea cu răbdare la coadă ca să-şi compromită ţara. În faţa lui sunt alţi vreo sută-două de mii de imigranţi români. Şi fac o treabă remarcabilă.
A frecventat medii dubioase, mafiote, ca şi localuri suspecte şi întunecoase, se arată mai departe în rechizitoriu. Aici ar trebui să fim cuprinşi de indignare… numai că, în fotbalul românesc, mai toţi, de la bodyguarzii FRF până la Mircea Lucescu se învârt în aceeaşi ciorbă cu familia Becali, Nicu Gheară, Mititică Dragomir etc. Sunt toţi laolaltă amici, naşi, fini, cumetri sau parteneri de afaceri.Fotbalul e prin tradiţie (şi nu doar la noi) un mediu dubios şi niţel mafiot, după modelul curselor de cai sau al cazinourilor. Sau îl suporţi aşa cum e, sau îl ignori.
În ce priveşte dopingul şi cocaina, Mutu e vinovat şi îşi merită pedeapsa.Uitaţi-vă însă cum aleargă pe teren posedaţii din campionatul Angliei, de pildă. Sau disperaţii lui Mourinho de la Inter.Îşi imaginează cineva că ar putea face asta fără un pic de ajutor de la farmacie?Şi cam câţi colegi din fotbal l-or fi însoţit pe Mutu în escapadele lui cocainomane? Probabil că un sfert din Premier League a încercat prafurile - dacă nu jumătate.
Că Mutu şi-a distrus cariera în stilul lui Mike Tyson, asta e limpede. Acum, când a căzut definitiv, fiindcă n-a fost cuminte şi nici deştept, nu e cazul să-l călcăm în picioare. Spre deosebire de alţii, el măcar a ştiut să scoată (aproape) 100% din talentul pe care l-a avut.
E ceva neobişnuit pentru un român. Poate că de asta s-a şi terminat aşa de prost.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu