Deşi atacantul Fiorentinei a revenit cu gol după 9 săptămîni, el pare ieşit definitiv din calculele selecţionerului
Rareori mi se întîmplă să fiu de acord cu Mircea Sandu, dar acum sînt. Şi eu împărtăşesc părerea că mai trebuie încercat cu Mutu, măcar o dată, o ultimă dată. Sigur, plecînd de la ideea că acesta a greşit faţă de Răzvan şi faţă de colegii din “naţională”. Sugerîndu-i selecţionerului să se împace cu Mutu, altfel zis, să-l ierte, Naşu’ doreşte să-i ofere florentinului încă o şansă Asemenea altora, între care şi subsemnatul, Mircea Sandu apreciază că golgeterul o merită, fie şi pentru că a lăsat impresia că regretă vechile ieşiri în decor şi se căieşte.
Nu ridic aici problema valorii lui Mutu, incontestabilă, probată şi miercuri. Reintrat la 9 săptămîni după operaţia suferită la genunchi, românul s-a distins în meciul de la Siena, cîştigat categoric de formaţia sa. Nu numai că a rezistat 90 de minute, dar a contribuit la marcarea golului 2 şi l-a înscris pe al cincilea. Sar şi peste locul comun că Mutu are nevoie de “naţională” şi “naţionala” are nevoie de Mutu. Cu atît mai mult cu cît Chivu s-a accidentat şi va sta pe margine 7-8 săptămîni. Atunci, veţi întreba, care-i obiectul discuţiei?
Încerc să anticipez dacă Lucescu jr. va ţine cont de sfatul Naşului ori îl va ignora. Folosesc cuvîntul sfat deoarece despre asta a fost vorba, nu despre o indicaţie şi, încă mai puţin, despre un ordin. Dincolo de cusururile sale, şeful FRF e totuşi atît de abil, de versat, încît să nu-şi impună punctul de vedere. Probabil că el şi-a propus să-l influenţeze pe Răzvan, dar atît. Conştient că decizia finală îi aparţine acestuia, nu va forţa nota. Întrucît Mircea Sandu a tot repetat că selecţionerul are mînă liberă în alcătuirea lotului, trebuie să tragem concluzia că va rămîne aşa cum va stabili Răzvan.
Să sesizăm însă că antrenorul evită să intre în amănunte privind convocarea ori, dimpotrivă, renunţarea la cel supranumit Briliantul. Nu zice nici da, nici ba, tergiversează. În măsura în care şi tăcerea reprezintă un răspuns, sînt din ce în ce mai convins că Răzvan nu-l mai vrea pe Mutu. Îl asimilează cu un factor destabilizator şi, refuzînd compromisul, pare hotărît să nu-l mai cheme. Timpul va demonstra dacă varianta fără Mutu e cea mai înţeleaptă. Timpul şi, mai ales, rezultatele.
Rareori mi se întîmplă să fiu de acord cu Mircea Sandu, dar acum sînt. Şi eu împărtăşesc părerea că mai trebuie încercat cu Mutu, măcar o dată, o ultimă dată. Sigur, plecînd de la ideea că acesta a greşit faţă de Răzvan şi faţă de colegii din “naţională”. Sugerîndu-i selecţionerului să se împace cu Mutu, altfel zis, să-l ierte, Naşu’ doreşte să-i ofere florentinului încă o şansă Asemenea altora, între care şi subsemnatul, Mircea Sandu apreciază că golgeterul o merită, fie şi pentru că a lăsat impresia că regretă vechile ieşiri în decor şi se căieşte.
Nu ridic aici problema valorii lui Mutu, incontestabilă, probată şi miercuri. Reintrat la 9 săptămîni după operaţia suferită la genunchi, românul s-a distins în meciul de la Siena, cîştigat categoric de formaţia sa. Nu numai că a rezistat 90 de minute, dar a contribuit la marcarea golului 2 şi l-a înscris pe al cincilea. Sar şi peste locul comun că Mutu are nevoie de “naţională” şi “naţionala” are nevoie de Mutu. Cu atît mai mult cu cît Chivu s-a accidentat şi va sta pe margine 7-8 săptămîni. Atunci, veţi întreba, care-i obiectul discuţiei?
Încerc să anticipez dacă Lucescu jr. va ţine cont de sfatul Naşului ori îl va ignora. Folosesc cuvîntul sfat deoarece despre asta a fost vorba, nu despre o indicaţie şi, încă mai puţin, despre un ordin. Dincolo de cusururile sale, şeful FRF e totuşi atît de abil, de versat, încît să nu-şi impună punctul de vedere. Probabil că el şi-a propus să-l influenţeze pe Răzvan, dar atît. Conştient că decizia finală îi aparţine acestuia, nu va forţa nota. Întrucît Mircea Sandu a tot repetat că selecţionerul are mînă liberă în alcătuirea lotului, trebuie să tragem concluzia că va rămîne aşa cum va stabili Răzvan.
Să sesizăm însă că antrenorul evită să intre în amănunte privind convocarea ori, dimpotrivă, renunţarea la cel supranumit Briliantul. Nu zice nici da, nici ba, tergiversează. În măsura în care şi tăcerea reprezintă un răspuns, sînt din ce în ce mai convins că Răzvan nu-l mai vrea pe Mutu. Îl asimilează cu un factor destabilizator şi, refuzînd compromisul, pare hotărît să nu-l mai cheme. Timpul va demonstra dacă varianta fără Mutu e cea mai înţeleaptă. Timpul şi, mai ales, rezultatele.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu