25 octombrie 2008. Nimeni nu vorbeşte neîntrebat, toată lumea este concentrată. Cînd cineva greşeşte, în secunda următoare îl are pe antrenor lînga el. Nu există timpi morţi, ci doar pauze scurte. Razvan îi urmăreşte atent şi se implică activ: “Ai văzut? Asta trebuie să faci!”. Fundaşii sînt împărţiţi în două grupe de cîte 4. În timp ce prima atacă, cealaltă se apară. Unul iese la omul cu mingea, cel de lînga el îl dublează, toţi aleargă însă păstrînd o linie imaginară perfectă. Una vizibilă doar în clasament: FC Braşov are cea mai bună apărare din Liga I, doar 5 goluri primite în 11 etape.
Aşa arăta Braşovul atunci! Împreună cu Andrei, colegul meu de la Gazetă, am participat la o lecţie, după care am stat de vorbă cu “Profesorul”: “Care este jucătorul preferat pe care l-ai antrenat?”, l-am întrebat. “Fiecare jucător a fost ca propriul meu copil. Preferaţii mei sînt cei cu care împart atît bucuriile, cît şi necazurile”, a venit cu naturaleţe răspunsul.
Un an mai tîrziu, imediat după eşecul din Serbia, Adrian Mutu dezerta în miez de noapte din hotelul “naţionalei” şi se îndrepta spre o petrecere organizată de un controversat om de afaceri sîrb. Cu el a ales atunci Adi să împartă “necazul”. A fost momentul în care talentatul număr 10 al naţionalei a încetat să mai fie unul dintre preferaţi.
Interviul a continuat.
“Vorbeşti de străinătate, în timp ce mulţi vorbesc despre întoarcerea tatălui tău acasă.- Tata nu se va mai întoarce niciodată să antreneze aici. De ce-ar face-o!? De ce-ar accepta să fie înjurat!?
Se vorbeşte mult şi despre echipa naţională. Ce părere ai?- Naţionala are antrenor! Şi v-am spus, nu cred că tata…
Nu la tatăl tău ne gîndeam”… am spus noi, iar Răzvan a zîmbit încurcat. “A, nu! E prea devreme să vorbim despre asta. Pot să vă spun doar că echipa naţională e visul oricărui antrenor.”
După numai şase luni, visul i s-a împlinit, iar noi îi urăm acum să dureze! În acea zi, înainte să plecăm, i-am pus o ultimă întrebare. Chipul i s-a întunecat brusc şi ochii i s-au înecat in lacrimi. Am “regretat” că nu ne-am abţinut.”Cea mai neplăcută amintire a mea? Noaptea în care am fost demis de la Rapid”
Nici prin cap nu mi-a trecut atunci că un vis împlinit la Braşov ar putea să nască cea mai urîtă amintire la Florenţa, dar îndrăznesc să cred acum că asta nu se va-ntîmpla. Răzvan ştie ce-nseamnă să fii exclus, în timp ce Mutu ştie să înscrie. Doar şase goluri îl despart de Hagi, ar fi păcat să nu le dea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu