Am citit interviul şi reportajul lui Mihai din Firenze. M-am simţit acolo, şi chiar dacă nu aş fi văzut-o la Sport.ro pe italianca aceea cu fes alb spunându-i lui Răzvan să îl cheme pe Adi la naţională, aş fi simţit căldura cu care este înconjurat „Il Fenomeno” pe „Artemio Franchi”. M-a pus pe gânduri fraza cu „e mai iubit acolo decât la noi”.
Nu au fost chiar cuvintele lui Mihai, e adevărat, îmi mai povestiseră trei oameni din fotbal despre ce înseamnă Mutu acolo. Vicenţiu Iorgulescu, fostul director al Naţionalului, acum la Farul: „E greu de descris ce simţi acolo când vezi şi auzi atâta pasiune. Ţi se ridică părul pe tine”. Managerul Stelei, Basarab Panduru, nu e un om care să fie atât de uşor impresionabil: „E nebunie! Te simţi fotbalist cu un stadion care să te iubească atât. Am jucat şi eu destul fotbal la viaţa mea şi pe mari stadioane, dar ce am văzut la Fiorentina, chiar m-a lăsat cu gura căscată”. Al treilea personaj cu care am discutat despre Mutu la Firenze a fost chiar selecţionerul, după ultima vizită a sa la Adrian, la un meci de Liga Campionilor Fiorentina - Debrecen (4 noiembrie): „M-am simţit mândru că sunt român când am văzut ce iubit este. Ca fotbalist, a fost absolut extraordinar pe teren. Atitudine, determinare, voinţă. De asta avem şi noi nevoie la lot”, spunea optimist selecţionerul. Seara, cei doi s-au văzut în oraş: „E un personaj”, l-a caracterizat entuziast Răzvan.
De atunci s-a întâmplat ceva şi fiecare dintre cele două personaje este dator faţă de el însuşi în primul rând să recapituleze scurta relaţie. Adrian e singurul care are răspunsul la întrebarea de ce e mai iubit acolo decât aici? Eu unul cred că aici s-a mai relaxat, a mai tras chiulul, a mai avut o escapadă, a făcut pe vedeta. Copilul dedicat şi care şi-a băgat minţile în cap lucrând în străinătate şi care simte nevoia să se alinte acasă. Acasă unde problemele sunt atât de mari, încât nimeni nu are timp să îl cocoloşească. Din contră, noi, cei de acasă, aşteptăm de la el mai mult decât italienii care îl plătesc.
Lucescu junior nu are îndoieli în ceea ce îl priveşte pe fotbalistul Mutu. Aşteaptă însă un ajutor de la personajul Mutu. Ştie că un Mutu distrat şi nepăsător poate distruge echilibrul şi aşa şubred al unei naţionale, tocmai pentru că Adrian are personalitatea care o are. Adi poate face la fel de mult rău fiind negativ, pe cât de mult bine e în stare să facă atunci când e pozitiv. (Nu e nicio ironie gratuită). E vorba, cum zice şi Mihai, de energie. Cred că Lucescu şi Mutu încă se tachinează, la fel cum sunt sigur că într-o zi Mutu va sprinta înspre banca tehnică după un gol. Îmbrăcat în echipament roşu cu reflexe violete.
Nu au fost chiar cuvintele lui Mihai, e adevărat, îmi mai povestiseră trei oameni din fotbal despre ce înseamnă Mutu acolo. Vicenţiu Iorgulescu, fostul director al Naţionalului, acum la Farul: „E greu de descris ce simţi acolo când vezi şi auzi atâta pasiune. Ţi se ridică părul pe tine”. Managerul Stelei, Basarab Panduru, nu e un om care să fie atât de uşor impresionabil: „E nebunie! Te simţi fotbalist cu un stadion care să te iubească atât. Am jucat şi eu destul fotbal la viaţa mea şi pe mari stadioane, dar ce am văzut la Fiorentina, chiar m-a lăsat cu gura căscată”. Al treilea personaj cu care am discutat despre Mutu la Firenze a fost chiar selecţionerul, după ultima vizită a sa la Adrian, la un meci de Liga Campionilor Fiorentina - Debrecen (4 noiembrie): „M-am simţit mândru că sunt român când am văzut ce iubit este. Ca fotbalist, a fost absolut extraordinar pe teren. Atitudine, determinare, voinţă. De asta avem şi noi nevoie la lot”, spunea optimist selecţionerul. Seara, cei doi s-au văzut în oraş: „E un personaj”, l-a caracterizat entuziast Răzvan.
De atunci s-a întâmplat ceva şi fiecare dintre cele două personaje este dator faţă de el însuşi în primul rând să recapituleze scurta relaţie. Adrian e singurul care are răspunsul la întrebarea de ce e mai iubit acolo decât aici? Eu unul cred că aici s-a mai relaxat, a mai tras chiulul, a mai avut o escapadă, a făcut pe vedeta. Copilul dedicat şi care şi-a băgat minţile în cap lucrând în străinătate şi care simte nevoia să se alinte acasă. Acasă unde problemele sunt atât de mari, încât nimeni nu are timp să îl cocoloşească. Din contră, noi, cei de acasă, aşteptăm de la el mai mult decât italienii care îl plătesc.
Lucescu junior nu are îndoieli în ceea ce îl priveşte pe fotbalistul Mutu. Aşteaptă însă un ajutor de la personajul Mutu. Ştie că un Mutu distrat şi nepăsător poate distruge echilibrul şi aşa şubred al unei naţionale, tocmai pentru că Adrian are personalitatea care o are. Adi poate face la fel de mult rău fiind negativ, pe cât de mult bine e în stare să facă atunci când e pozitiv. (Nu e nicio ironie gratuită). E vorba, cum zice şi Mihai, de energie. Cred că Lucescu şi Mutu încă se tachinează, la fel cum sunt sigur că într-o zi Mutu va sprinta înspre banca tehnică după un gol. Îmbrăcat în echipament roşu cu reflexe violete.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu