Adi, dar rămân cu tine!

Mutu şi-a prins cea de-a 31-a gladiolă în buchetul vieţii. Nu mai e însă nici el ce-a fost. Ca notorietate în afara patriei noastre a început să pălească în faţa unei guriste sintetizate pe un calculator din Constanţa şi care s-a cocoţat pe locul unu în bilbordul american (asta nu mai e criză, ci prăpăd în muzică). La mondenităţi, aniversarea lui Mutu a ajuns în umbra uniunii matrimoniale din familia prezidenţială dintre faimoasele sigle EBA şi SYDA. Şi ce român, de la balerină la şef de staţie de butelii, îi mai respinsese 36 de apeluri lui Adi? (mă rog, nea Mircea, către care îşi mai divertează Răzvan apelurile, spune că au fost numai 27).
Spre 100.000 de oameni au votat pe site-ul www.sport.ro cel mai bun fotbalist român al deceniului. Mutu a fost cocoţat pe primul loc de mai mulţi suporteri decât au strâns în tribune în Europa League cele patru mândreţi care ne-au reprezentat acolo. Cel mai bun fotbalist român al ultimilor zece ani n-are însă niciun trofeu în palmares (bine, fedelissimii săi spun că Mutu s-ar putea agăţa de o toartă a titlului lui Dinamo din 2000 cu turul pe care l-a petrecut în acel sezon în haită). Acul busolei îmi baleiază între impresia că Mutu a fost un bombardier pentru naţională cu echipe din lumea a treia şi declaraţia lui Dobrin care spunea, când Mutu strălucea la Chelsea, că românii au trimis la Londra un fotbalist mai mare decât Prinţul anilor 70 şi decât Hagi.
În rest, Mutu a refuzat Kubanu arăbesc, s-a întors cu al o sutănuştiucâtelea gol în Italia, urmează optimile Ligii Campionilor… Atâtea meciuri tari de evitat pentru Răzvan Lucescu.