Lucescu jr. trebuie să impună, nu să negocieze o nouă “naţională”
Cu ratarea calificării am avut vreme să ne obişnuim, dar cu meleul bucuriei după o victorie “de moral” cu Feroe, să recunoaştem, ne vom acomoda un pic mai greu. Cu absenţa lui Mutu şi Chivu din lot, însă, e obligatoriu şi sănătos să ne obişnuim.
“Naţionala” are nevoie de jucători valoroşi, s-a tot spus. Dar merită menţionat că şi jucătorii, oricît de valoroşi, au nevoie de “naţională”. Gîndiţi-vă cum ar fi arătat carierele celor doi, sumele de transfer şi traiectoriile lor mondene, dacă nu jucau sub “tricolor”.
Iar cheia calificărilor o deţin, în fond, selecţionerii. Mai ales în cazul naţiunilor de talia noastră. Selecţionerii trebuie să dea direcţia, stilul şi viziunea unificatoare. Răzvan Lucescu trebuie să schimbe rapid discursul de diplomat cu un discurs de lider. Pentru că el conduce.
După Anglia - Belarus, postul britanic ITV l-a desemnat pe Beckham “omul meciului”, deşi evoluase numai 30 de minute. “Titlul ăsta e ca Nobelul primit de Obama, după doar opt luni de preşedinţie!”. Comentariul ironic n-a venit dinspre un jurnalist antiglobalist, ci de la Capello. Italianul îşi permite să-şi ia peste picior superstarurile. Îşi permite chiar să le pună condiţii. Beckham este poftit la lot doar dacă joacă la AC Milan.
Capello nu bagatelizează importanţa fotbaliştilor de valoare. Dar îi sare din schemă cînd sar peste indicaţii. Din fericire pentru ei, Mutu şi Chivu sînt români, nu englezi. Îşi îngăduie să aibă dureri de cot recurente şi o intoleranţă la ironii vecină cu seriozitatea. E adevărat că Anglia se poate lipsi de Beckham mai lesne decît se poate lipsi “naţionala” României de experienţa lor în accidentări şi chefuri. Dar Lucescu jr. are timp, pînă începe următoarea campanie, să amortizeze pierderea relativă a celor doi şi să conceapă un plan “B”, fără Mutu şi Chivu. De fapt, un plan “A”, la drept vorbind. Are timp să gîndească o schemă şi s-o impună, folosind ca materie primă, de pildă, tineretul lui Săndoi.
Mutu va reveni, mai devreme sau mai tîrziu, la “naţională”. Nu din impulsuri patriotice, nu după rugăminţi în genunchi. Ci pentru că este în interesul lui să evolueze sub “tricolor”. La echipa de club, un puşti de 20 de ani, Stevan Jovetic, i-a luat faţa cu o obrăznicie dezarmantă. Probabil nici el nu l-a înţeles pe colegul român, de vreme ce s-a apucat să marcheze în Liga Campionilor.
Nu-i exclus ca Mutu să păţească la fel şi la “naţională”. Să nu se bazeze pe faptul că Lucescu jr. nu convoacă, din principiu, copii din Muntenegru.
Cu ratarea calificării am avut vreme să ne obişnuim, dar cu meleul bucuriei după o victorie “de moral” cu Feroe, să recunoaştem, ne vom acomoda un pic mai greu. Cu absenţa lui Mutu şi Chivu din lot, însă, e obligatoriu şi sănătos să ne obişnuim.
“Naţionala” are nevoie de jucători valoroşi, s-a tot spus. Dar merită menţionat că şi jucătorii, oricît de valoroşi, au nevoie de “naţională”. Gîndiţi-vă cum ar fi arătat carierele celor doi, sumele de transfer şi traiectoriile lor mondene, dacă nu jucau sub “tricolor”.
Iar cheia calificărilor o deţin, în fond, selecţionerii. Mai ales în cazul naţiunilor de talia noastră. Selecţionerii trebuie să dea direcţia, stilul şi viziunea unificatoare. Răzvan Lucescu trebuie să schimbe rapid discursul de diplomat cu un discurs de lider. Pentru că el conduce.
După Anglia - Belarus, postul britanic ITV l-a desemnat pe Beckham “omul meciului”, deşi evoluase numai 30 de minute. “Titlul ăsta e ca Nobelul primit de Obama, după doar opt luni de preşedinţie!”. Comentariul ironic n-a venit dinspre un jurnalist antiglobalist, ci de la Capello. Italianul îşi permite să-şi ia peste picior superstarurile. Îşi permite chiar să le pună condiţii. Beckham este poftit la lot doar dacă joacă la AC Milan.
Capello nu bagatelizează importanţa fotbaliştilor de valoare. Dar îi sare din schemă cînd sar peste indicaţii. Din fericire pentru ei, Mutu şi Chivu sînt români, nu englezi. Îşi îngăduie să aibă dureri de cot recurente şi o intoleranţă la ironii vecină cu seriozitatea. E adevărat că Anglia se poate lipsi de Beckham mai lesne decît se poate lipsi “naţionala” României de experienţa lor în accidentări şi chefuri. Dar Lucescu jr. are timp, pînă începe următoarea campanie, să amortizeze pierderea relativă a celor doi şi să conceapă un plan “B”, fără Mutu şi Chivu. De fapt, un plan “A”, la drept vorbind. Are timp să gîndească o schemă şi s-o impună, folosind ca materie primă, de pildă, tineretul lui Săndoi.
Mutu va reveni, mai devreme sau mai tîrziu, la “naţională”. Nu din impulsuri patriotice, nu după rugăminţi în genunchi. Ci pentru că este în interesul lui să evolueze sub “tricolor”. La echipa de club, un puşti de 20 de ani, Stevan Jovetic, i-a luat faţa cu o obrăznicie dezarmantă. Probabil nici el nu l-a înţeles pe colegul român, de vreme ce s-a apucat să marcheze în Liga Campionilor.
Nu-i exclus ca Mutu să păţească la fel şi la “naţională”. Să nu se bazeze pe faptul că Lucescu jr. nu convoacă, din principiu, copii din Muntenegru.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu