Am pierdut aproape un deceniu apărându-ne de mizeriile aruncate asupra noastră de fraţii impresari, Nicu din Ibiza, Naşu de la Federaţie, Mitică de la Ligă şi alţi bodyguarzi ai iresponsabilităţii lui Mutu.
Noi scriam că „Briliantul“ pierde nopţile, ei afirmau că e urmaşul lui Hagi. Ziarele publicau lista de piţipoancele lui Mutu, inconştienţii ăştia ridicau în slăvi un gol banal marcat pentru echipa naţională. Ceata de petrecăreţi a atacantului fugea din cantonament la un club de striptease, dar discursurile şefimii din fotbal vorbeau despre dependenţa primei reprezentative de Mutu.
Prima fisură - şi totodată confirmare a dezvăluirilor din presă - a apărut odată cu „Dosarul cocaina“, când pe Giovani l-au lăsat, previzibil, nervii. Dar şi atunci s-au găsit cetăţeni universali, în frunte cu „fostul mare jucător al Rapidului“, care l-au apărat, pretextând acordarea unei a doua şanse. După ce a ratat nu a doua, ci a enşpea şansă, Nicu din Ibiza a întors, pardon de expresie, armele. Iar Naşu de la Federaţie şi Mitică de la Ligă au avut imediat grijă să nu-şi ude costumele de firmă. Deloc imprevizibil, fraţii impresari au invocat, la rândul lor, nevoia unei a doua şanse pentru Mutu. Şi tot aşa, cercul refuză să se deschidă.
Ştim, iată, chiar de la sursele supărate la un moment dat pe Mutu, că am avut de atâtea ori dreptate în ceea ce-l priveşte. Numai că este mult prea târziu ca să mai conteze cumva.
Noi scriam că „Briliantul“ pierde nopţile, ei afirmau că e urmaşul lui Hagi. Ziarele publicau lista de piţipoancele lui Mutu, inconştienţii ăştia ridicau în slăvi un gol banal marcat pentru echipa naţională. Ceata de petrecăreţi a atacantului fugea din cantonament la un club de striptease, dar discursurile şefimii din fotbal vorbeau despre dependenţa primei reprezentative de Mutu.
Prima fisură - şi totodată confirmare a dezvăluirilor din presă - a apărut odată cu „Dosarul cocaina“, când pe Giovani l-au lăsat, previzibil, nervii. Dar şi atunci s-au găsit cetăţeni universali, în frunte cu „fostul mare jucător al Rapidului“, care l-au apărat, pretextând acordarea unei a doua şanse. După ce a ratat nu a doua, ci a enşpea şansă, Nicu din Ibiza a întors, pardon de expresie, armele. Iar Naşu de la Federaţie şi Mitică de la Ligă au avut imediat grijă să nu-şi ude costumele de firmă. Deloc imprevizibil, fraţii impresari au invocat, la rândul lor, nevoia unei a doua şanse pentru Mutu. Şi tot aşa, cercul refuză să se deschidă.
Ştim, iată, chiar de la sursele supărate la un moment dat pe Mutu, că am avut de atâtea ori dreptate în ceea ce-l priveşte. Numai că este mult prea târziu ca să mai conteze cumva.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu