Dan Dumitrescu: Mutu nu a fost iertat. Mutu şi-a ispăşit pedeapsa!

Adrian Mutu a intrat din nou la joc. În minutul 78 al meciului Parma – Fiorentina, Sinişa Mihajlovici a decis schimbarea care l-a readus pe Adrian în postura de făptaş al fotbalului. Momentul are semnificaţii grele de conţinut. Semnificaţii interpretate deseori aiurea din cauza reacţiilor subiective stârnite de evenimentul în sine, dar şi de antecedentele care l-au generat. Una dintre afirmaţiile care au însoţit frecvent ştirea revenirii lui Mutu mi se pare extrem de periculoasă prin marea minciună pe care o vehiculează. Mă refer la susţinerea unor comentatori grăbiţi care consideră că pur şi simplu Mutu a fost iertat. Or, nici vorbă de aşa ceva. Mutu nu a fost nicidecum iertat. Mutu a ispăşit pentru greşelile sale, Mutu a plătit tributul irespon­sabilităţii care l-a amestecat prin scandalurile de periferie a societăţii. Suspendarea sa şi forţarea de a se întoarce în teren din poziţia de rezervă sunt realităţi peste care nu ne putem permite să trecem cu vederea. Antrenorul Sinişa Mihajlovici ne-a ajutat să nu recurgem la abordări superficiale ale momentului printr-o declaraţie foarte clară: "Cu mine Adrian o ia de la zero. Trebuie să-mi recâştige încrederea". Şi nu cred că ar fi prea greu să ne imaginăm cum suportă un fotbalist la final de carieră, un fotbalist de talia lui Mutu, condamnarea de a lustrui din nou banca de rezerve a unei echipe pe care, altfel, ar fi dus-o în spate.

Cazierul lui Adrian Mutu nu este în­dulcit nici de alte glume nein­tenţionate ale comentatorilor emotivi. Astfel, trebuie să consumi suficientă îngăduinţă pentru a rămâne doar la amuzament atunci când citeşti că reintrarea în joc a lui "Il Fenomeno de Călineşti" a fost un moment aşteptat de întreaga Italie cu sufletul la gură. Asta seamănă foarte tare cu o remarcă a aceluiaşi Sinişa Mihajlovici care, înainte de a deveni serios, afirma că îl apreciază pe Mutu pentru charisma şi caracterul său, nu şi pentru fotbalistul care este. Nu cred că antrenorul Fiorentinei a dorit în momentul acela să contreze vreo Popească de pe la noi care evaluează fotbalul doar la orizontală. Dar aşa i-a ieşit şi nu pentru asta îi apreciem noi pe sârbi.

Nu ne-am propus să facem riduri, să mimăm frământările adânci. Dar nici glumele în exces nu duc la nimic bun. Doar adevărul e bun. Aşa cum este el şi aşa cât este el. Italienii nu l-au iertat pe Mutu şi nici nu au aşteptat cu sufletul la gură ca el să-şi ispăşească pedeapsa. Nici noi nu acceptăm iertarea câtă vreme ea poate favorizează recidiva. Dar nici nu putem deveni satrapii condamnărilor pe viaţă. Este clar că Mutu a greşit, a pătimit conform uzanţelor şi are acum dreptul să apeleze din nou la fotbal, în folosul său şi al echipelor la care joacă. La Fiorentina a reintrat, chiar dacă a făcut-o din postura de rezervă. Mă încăpăţânez să cred însă că Mutu, chiar şi din aceeaşi postură de rezervă deocamdată, mai poate privi şi către echipa naţională. Cu Mutu poţi da de pământ uneori şi pe bună dreptate. Dar, oricând, bine scuturat, Mutu poate redeveni fotbalistul de echipă naţională pe care românii să-l aştepte, într-adevăr, cu sufletul la gură. Iar Mutu nu poate fi ignorat de nişte pricinoşi încăpă­ţânaţi. N-avem noi atâta marfă de calitate încât să ne permitem risipa.