Am urmărit Bari - Fiorentina cu trei ochi pe Adrian Mutu. E-adevărat, pe teren a fost şi Paul Codrea, însă ceea ce „arde“ înaintea partidei din Bosnia e forma celui mai valoros atacant al nostru.
Vrem sau nu vrem să recunoaştem, ne punem în Mutu toate speranţele noastre să-i batem pe bosniaci. Şi trebuie să spun, semnele, aşa cum se prezintă la această oră, nu sunt prea roz. Până la golul special marcat de Gilardino în minutul 20 (a 200-a reuşită în Serie A), Mutu n-a mişcat nimic, dacă nu punem la socoteală faptul că a fost cel mai faultat jucător de pe teren. În rest, idei puţine şi proaste, sintetizate perfect de comentator: „Mutu, into the middle to... nobody“ („Mutu, în mijloc, către... nimeni“). „Briliantul“ a strălucit puţin abia în minutul 33, când după ce a coborât la 60 de metri, să dirijeze construcţia, Mutu a urcat în atac şi a finalizat cu un voleu care s-a scurs pe lângă poartă. A continuat însă prost, prin nişte faulturi gratuite care i-au scos în evidenţă nervozitatea. După 45 de minute, mult mai activ fusese Codrea, care a luat şi un galben şi s-a implicat constant în jocul echipei lui.
La pauză, punând piesele cap la cap, mă gândeam că Mutu nici n-a fost jucat prea mult, majoritatea baloanelor mergând pe Gilardino, şi o posibilă explicaţie e că după ce şi-a pus colegii în cap, românul nu mai e popular în vestiar.
Mutu nu şi-a lăsat frustrarea şi nervii la cabine, reintrând „în acţiune“ cu o sarabandă de faulturi. Şi cum inclusiv un orb îşi dădea seama că decarul e ieşit din formă, Mihajlovici l-a scos de pe teren în minutul 67. Invizibil pe teren, internaţionalul nostru a dat însă serios la gioale, şi promite, dacă nu s-o răpună, măcar să fragmenteze jocul Bosniei.
PS: Bari - Fiorentina s-a încheiat 1-1, iar Codrea a terminat integralist la gazde
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu