Ei, bine, aşa e viaţa, o stratagemă. Un truc, cum ar spune Ioan Becali cu voce răstită şi spartă, o poznă, o magie prin care Mutu să se elibereze de sub contractul cu Fiorentina şi, în contrapondere, să renunţe la banii pe care îi mai are de încasat. Dosarul Banului. Aceasta e esenţa cazului Mutu. Impresarul şi jucătorul au totul aranjat cu Cesena, doar Fiorentina să-i dea drumul, fericită şi ea că nu-i va mai plăti salariul de două milioane de euro pe an sau trei milioane, aflăm mai nou. Cît? Nu mai contează. Interesant şi, să ne amăgim!, pilduitor e ce se întîmplă din acest punct instabil al dezacordului. Cînd un jucător vrea să-şi forţeze clubul să-l lase să plece fără să-i pună beţe în roate, nu mai joacă. Se antrenează într-o doară, se accidentează subit sau capătă un ceritificat de depresie, precum Ribery. Pe scurt, ca la camioane, devine inutilizabil. Ca nişte impresari buni ce sînt, şi nu veţi găsi nici o ironie în frază, fraţii Becali l-au lăsat pe Mutu să facă ce ştie el mai bine. Să pozeze că e nervos, rebel şi inadaptabil. S-a certat cu antrenorul, a dezertat din plin efort şi, bonus pentru camerele de luat vederi, i-a înjurat pe ziariştii italieni aflaţi la porţie bazei Viola. Scenariu, scenariu, dar dacă ne vine pe şiret lovim în balon cu forţă, mai dă-i încolo de macaronari! A fost cea mai bună după-amiază a lui Mutu de multă vreme încoace. I-a ieşit totul, a fost natural, s-a sincronizat cu coechipierii şi cu antrenorul cînd le-a dat cu flit. Fază reuşită. E cel mai talentat fotalist român din ultimul deceniu. A jucat la echipe interesante şi în campionate fără rival. Şi a avut cea mai tare după-amiază cînd s-a cărat de la antrenament spre un transfer bănos şi problematic, episod tabloidal, oooo!, care îl va încărca din nou cu ambiţie. Nu face parte din ortodoxia sportului, ci din secta norocoşilor săi. Să nu-l invidiem.
Vineta Pētersone
Acum 5 ani
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu