Mutu vrea să dea în judecată compania care a produs pastilele-minune. “Pe prospect scria că sînt sută la sută naturale, n-aveam de unde şti că au substanţe interzise”. Aşadar, eticheta e de vină. Seamănă cu un caz clasic din justiţia americană, cînd pasta de dinţi e vinovată pentru carii şi chipsurile pentru că au ajuns cu tot cu pungă în stomac.
O precizare utilă: “sută la sută natural” nu se referă la principiile active, aceleaşi şi în plantele pisate, şi în medicamentele de fabrică. Dacă mesteci frunze de salcie sută la sută naturale sau iei aspirină, tot acid acetilsalicilic consumi. Efectul e acelasi, desi nu la fel de spectaculos.
După cum dacă mesteci frunze de coca sau prizezi cocaină, pentru testul doping nu contează. De data asta, Mutu a ales să mestece frunze de slăbit. Fără să se intereseze ce conţin ele, mai exact. Cazul lui ilustrează cu brio efectele nedorite ale automedicaţiei. Iată ce se întîmplă cînd nu apelezi la specialişti! Chivu îşi consultă medicul şi pentru gelul de păr. E atitudinea normală pentru un sportiv plătit cu 4,5 milioane de euro pe sezon.
Autonom din fire, Mutu a simplificat modul de viaţă al fotbalistului profesionist după principiul “natural înseamnă bun”. Şi sîngele de broască pe care “doctorul” Ma Junren îl prepara pentru atletele chineze era sută la sută natural! Şi sîngele de viţel care ajungea în venele cicliştilor e sută la sută natural! Pe cît de natural, pe atît de dopant!
“Sută la sută naturală” nu poate fi decît naivitatea, dacă de naivitate a fost vorba. Mutu spune că a crezut orbeşte în etichetă şi n-a cercetat mai departe. N-a ştiut de sibutramină, deşi avea obligaţia, ca profesionist responsabil, să ştie măcar că nu tot ce zboară se mănîncă. Nici Andreea Răducan n-a ştiut că Nurofenul are pseudoefedrină, nici medicul lotului de gimnastică n-a ştiut că pseudoefedrina se află pe lista substanţelor interzise. Argumentul ignoranţei n-a contat în cazul ei. Nici în altele, asemănătoare.
Singura şansă să traverseze decent această perioadă ar fi fost să stea cuminte. Eventual să-şi recunoască greşeala, bărbăteşte, nu să se recomande drept martir al naturismului, adică fraier. Aşa, ar putea invoca la fel de bine faptul că a fost victima modei, victima vracilor, victima sistemului de testare antidoping, victima metabolismului lent sau a ţesuturilor adipoase. Dar adevărul care te trage de nas e că a fost victima propriei prostii.
Chiar dacă ajunge la tribunal, cu farmaciştii de gît, reabilitarea e departe. În cel mai fericit caz, va determina companiile de medicamente să treacă pe toate prospectele “A nu se lăsa la îndemîna fotbaliştilor!”. Sau, mai simplu, “A nu se lăsa la îndemîna lui Mutu!”. Dar asta nu prea arată a victorie.
O precizare utilă: “sută la sută natural” nu se referă la principiile active, aceleaşi şi în plantele pisate, şi în medicamentele de fabrică. Dacă mesteci frunze de salcie sută la sută naturale sau iei aspirină, tot acid acetilsalicilic consumi. Efectul e acelasi, desi nu la fel de spectaculos.
După cum dacă mesteci frunze de coca sau prizezi cocaină, pentru testul doping nu contează. De data asta, Mutu a ales să mestece frunze de slăbit. Fără să se intereseze ce conţin ele, mai exact. Cazul lui ilustrează cu brio efectele nedorite ale automedicaţiei. Iată ce se întîmplă cînd nu apelezi la specialişti! Chivu îşi consultă medicul şi pentru gelul de păr. E atitudinea normală pentru un sportiv plătit cu 4,5 milioane de euro pe sezon.
Autonom din fire, Mutu a simplificat modul de viaţă al fotbalistului profesionist după principiul “natural înseamnă bun”. Şi sîngele de broască pe care “doctorul” Ma Junren îl prepara pentru atletele chineze era sută la sută natural! Şi sîngele de viţel care ajungea în venele cicliştilor e sută la sută natural! Pe cît de natural, pe atît de dopant!
“Sută la sută naturală” nu poate fi decît naivitatea, dacă de naivitate a fost vorba. Mutu spune că a crezut orbeşte în etichetă şi n-a cercetat mai departe. N-a ştiut de sibutramină, deşi avea obligaţia, ca profesionist responsabil, să ştie măcar că nu tot ce zboară se mănîncă. Nici Andreea Răducan n-a ştiut că Nurofenul are pseudoefedrină, nici medicul lotului de gimnastică n-a ştiut că pseudoefedrina se află pe lista substanţelor interzise. Argumentul ignoranţei n-a contat în cazul ei. Nici în altele, asemănătoare.
Singura şansă să traverseze decent această perioadă ar fi fost să stea cuminte. Eventual să-şi recunoască greşeala, bărbăteşte, nu să se recomande drept martir al naturismului, adică fraier. Aşa, ar putea invoca la fel de bine faptul că a fost victima modei, victima vracilor, victima sistemului de testare antidoping, victima metabolismului lent sau a ţesuturilor adipoase. Dar adevărul care te trage de nas e că a fost victima propriei prostii.
Chiar dacă ajunge la tribunal, cu farmaciştii de gît, reabilitarea e departe. În cel mai fericit caz, va determina companiile de medicamente să treacă pe toate prospectele “A nu se lăsa la îndemîna fotbaliştilor!”. Sau, mai simplu, “A nu se lăsa la îndemîna lui Mutu!”. Dar asta nu prea arată a victorie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu