Ne-am obişnuit să vorbim despre Mutu ca despre drojdia societăţii, drogatul, bătăuşul, afemeiatul notoriu. Însă mai există o faţă a atacantului român despre care se vorbeşte prea puţin: sufletul mare care a făcut mult bine.
Nu e în intenţia mea să transform această rubrică în „Nici o zi fără Mutu”. Însă adevărul e că avem puţine simboluri, oameni cu care să ieşim în faţă, şi jucătorul Fiorentinei, graţie căruia suntem încă în cărţi pentru Euro 2012, e unul dintre ele. Mutu este un personaj contradictoriu, genul pe care percepţia publică te face să-l urăşti, dar pe care dacă l-ai întâlni în persoană probabil că l-ai îndrăgi şi l-ai îmbrăţişa, cu riscul să-ţi iei câteva scatoalce. Mutu are carismă. Când nu e rău, Mutu e surprinzător de bun 
.
Potrivit Porn Sport, Adi ar fi intervenit la Fiorentina pentru ca antrenorul Mihăiţă Ianovschi să poată participa la un stagiu de pregătire organizat de clubul din Firenze. E un gest frumos, pe care un înfumurat l-ar fi refuzat din start. Şi nu e unicul. Între partide de sex sălbatic cu Laura Andreşan şi Moran Atias, Mutu s-a mai dovedit un suflet caritabil. Când era la Chelsea, dacă memoria nu mă înşală, vedeta de pe "Stamford Bridge" le-a oferit gimnastelor noastre olimpice o vacanţă la Londra.
Câţiva ani mai târziu, auzind la radioul din maşină despre afecţiunea unui copil, „Briliantul” a sunat la realizatorii emisiunii pentru a face o donaţie consistentă, insistând însă pentru anonimitate. S-a aflat, ceea ce nu face decât să îi crească meritele.
Cu timpul, am aflat noi şi noi episoade care m-au făcut să înţeleg că, în particular, Mutu nu e tocmai băiatul rău din presă. Tatăl jucătorului, Spiridon Mutu, a povestit în reality show-ul dedicat acestuia de o televiziune, că Adrian a suportat în totalitate operaţia care i-a salvat vederea lui Narcis Ionescu, vecinul din Piteşti al familiei Mutu. Veţi spune: “Şi ce? Doar avea milioane în conturi”, dar v-aţi înşela, pentru că în momentul respectiv Mutu avea 22 de ani şi juca la Dinamo.
Tot Mutu, drogatul, beţivul şi afemeiatul, a luat sub protecţia lui patru studenţi din Piteşti, pe care i-a întreţinut pe durata facultăţii!
Spre meritul său, Mutu nu a vorbit niciodată despre aceste gesturi frumoase pe care le-a făcut. E o smerenie care ar trebui să ne inspire, şi nu doar în Săptămâna Mare.
