Dan Filoti: Grupul, nu Mutu

Revenirea lui Adrian Mutu la naţională a captat atenţia în prima zi de pregătire pentru meciul de sâmbătă cu Bosnia. A venit cu un avion privat cu noaptea-n cap şi s-a prezentat la prima oră în cantonamentul de la Mogoşoaia. „A plecat din Roma când s-a închis clubul şi s-a grăbit să prindă tricoul cu numărul 10”, e explicaţia teribil de amuzantă a unui coleg pentru tentativa de schimbare a atitudinii pe care ne-o propune starul român. L-am văzut din nou în echipamentul primei reprezentative. Puţinele imagini parvenite în sfertul de oră de antrenament deschis ne-au înfăţişat un fotbalist normal. Atent la indicaţiile lui Lucescu junior, chiar dacă limbajul trupului trăda o poziţie mai degrabă defensivă, şi încercând să pară cât mai natural în zâmbetele aruncate coechipierilor. În rest, tăcere. Într-o complicitate demnă de o cauză mai bună, stafful administrativ şi atacantul Fiorentinei au evitat o întâlnire cu presa şi prin intermediul ei cu microbiştii români. Aşa cum şi-a cerut scuze faţă de fanii italieni, Adrian e dator să facă acelaşi lucru şi în faţa românilor.

Oricum, ultima greşeală ar fi să credem că meciul din Bosnia poate fi decis de Mutu. Cel mai mare câştig ar fi dacă el s-ar integra într-un grup deja existent. Nu trebuie uitat că va fi genul de dispută în care diferenţa va fi făcută mai degrabă de capul pus în crampoane decât de floricele tehnice. Că de la el vom aştepta o sclipire, e altă discuţie. Ideea e însă că e nevoie de un Mutu înţelegând şi dedicându-se noțiunii de echipă.