Îşi duce batista spre buza de jos, pe care se vede o uşoară urmă de sânge, şi degetele parcă îi tremură. Ar fi primul tremurat al unei părţi din Mutu în toţi aceşti ani, în care, la victorii, înfrângeri sau escapade, ne confruntăm cu el ca personaj. Este doar o impresie, pentru că discursul îi e sigur şi natural, chiar dacă întrebările, dată fiind conjunctura, vin ca un torent şi nu sunt deloc comode: "Te deranjează că Mircea Lucescu spune că ai vândut meciul de la Belgrad, cu Serbia?".
Se încruntă, tinde parcă să fie dur la adresa lui Lucescu senior, dar îşi dă seama că până acolo e Lucescu junior, cu care acum două zile stabilea măcar un pact de neagresiune: "Mircea Lucescu e antrenor la Şahtior, aşa că e mai puţin important ce spune. Pentru mine conta doar dacă Răzvan Lucescu spunea că am vândut meciul, şi nu a spus asta!".
Terenul, locul unde se iartă tot
Îl încearcă un zâmbet. Îl ştiţi! Cel din colţul gurii şi cu bărbia uşor încreţită. Şi-l reţine pentru că subiectele rămân grave şi momentul nu e unul tocmai fericit: "Am vorbit cu Răzvan despre ce trebuie să facem în continuare, nu despre trecut şi despre ce s-a întâmplat în trecut. Am cerut iertare colegilor care au fost la Belgrad, pentru că aşa e normal într-un grup. Suporterii pot crede ce vor acum. Îmi rămâne doar să demonstrez pe teren ce fel de om sunt".
Numărul 10 are un singur stăpân
În ochi i se citeşte cocktailul de orgoliu şi ambiţie, în timp ce batista îi tamponează buza tăiată la bărbierit. Încearcă să fie egal în ton, vorbe şi atitudine, dar bestia din el mârâie din când în când: "Nu! Nu mi-a fost greu să recuperez tricoul cu numărul 10 de la Florescu şi voi demonstra în Bosnia că-l merit". E îmbrăcat în treningul naţionalei şi, dacă altădată mâinile i se roteau în gesturi teatrale, de data aceasta stau cuminţi pe genunchi, strângând batista cu urme de sânge. "Când te simţi invincibil, atunci greşeşti. Eu sper să rămân acelaşi fotbalist şi să ajut echipa României", spune Mutu.
E ispitit apoi să vorbească despre ţelul de a-l depăşi pe Hagi în topul golgheterilor naţionalei şi răspunde cu aceeaşi ambiţie pe care o corectează pe finalul discursului: "Da, mă interesează să-l depăşesc pe Hagi. Mă interesează, dar mai mult aş vrea să merg la un turneu final. Dacă mergem acolo, depăşesc automat şi numărul de goluri marcate de Hagi!".
CONCLUZIE: Fiara din Mutu nu a murit, pentru că fiara este Mutu! Însă, atâta vreme cât Mutu, la 32 de ani, îşi ţine fiara în lesă şi îi dă drumul doar la Zenica sau pe alte stadioane, Mutu este ce are România mai de valoare în fotbal acum. De data asta nu îl credem, ci aproape că îl credem. Şi aşteptăm Bosnia pe tavă şi, mai mult decât atât, pe post de compensaţie pentru tot ce n-a ştiut să fie până acum.
Va fi rău cu bosniacii!
La finalul conferinţei organizate ieri la Complexul de la Mogoşoaia, Adrian Mutu s-a ridicat şi a plecat încruntat spre hotelul bazei. Urmat de reporterii ProSport, care au insistat ca Mutu să transmită tuturor un mesaj. Rostit printre dinţi, cu aceeaşi nemăsurată ambiţie, verdictul nu lasă loc de îndoieli faţă de ce va fi Mutu în Bosnia: "Veţi vedea în Bosnia cât de mult iubesc eu România!".
29 de goluri a marcat Adrian Mutu până acum la echipa naţională, cu şase mai puţin decât Gică Hagi
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu