Mutu și-a cerut scuze. Mutu e băiat bun. Mutu nu mai face… Știți cum se spune: ”de-astea să le spui lu mutu”. Însă faptul că nu cred că Adrian Mutu și-a schimbat caracterul peste noapte are mai puțină importanță. Mult mai grav e faptul că Mutu nu e o soluție pentru fotbalul românesc. Nu mai e. Și-a ratat șansa asta în prafuri albe și în nasurile și fețele sparte ale ospătarilor ghinioniști care i-au ieșit în cale.
La ora actuală, Mutu e doar o tragere de timp. O amânare a verdictului și nu o schimbare a lui. Din păcate, Răzvan Lucescu nu e Mircea Lucescu. Nu i-a moștenit acea nebunie de la începutul anilor 80, când a renunțat la vedetele de la Steaua și Dinamo pentru a reconstrui ”naționala” pe spatele Craiovei și a Hunedoarei, la care l-a adăugat pe Boloni. Din acea nebunie s-a născut echipa pentru Parisul lui 84 și o generație care a explodat în 90 și 94, pentru a apune, în 2000, în Anglia. În 83, Lucescu senior a avut o idee, nu o vedetă, și din acea idee, câțiva ani mai târziu, s-a născut vedeta.
Acum, Răzvan Lucescu are o vedetă, dar nicio idee. Se amăgește cu faptul că Mutu i-ar mai putea câștiga ceva timp. Se înșeală însă, pentru că doar pierde timp. În umbra lui Mutu, n-ar putea crește decât alți ”mutulici”, sclipitori pentru o seară și apoi îngropați printre pahare și știri de cancan. Revenirea lui Mutu la națională e precum recăderea unui toxicoman care a încercat să se lase de droguri. Calvarul revenirii a fost întrerupt cu o doză care te face să te simți bine pe moment. Să mai fantazezi o dată. Dar când efectul noii doze trece, calvarul va trebui reluat de la capăt. Și cu cât recăderile sunt mai dese, cu atât timpul necesar pentru dezintoxicarea finală va fi mai lung. Dacă se va mai produce vreodată.
La ora actuală, Mutu e doar o tragere de timp. O amânare a verdictului și nu o schimbare a lui. Din păcate, Răzvan Lucescu nu e Mircea Lucescu. Nu i-a moștenit acea nebunie de la începutul anilor 80, când a renunțat la vedetele de la Steaua și Dinamo pentru a reconstrui ”naționala” pe spatele Craiovei și a Hunedoarei, la care l-a adăugat pe Boloni. Din acea nebunie s-a născut echipa pentru Parisul lui 84 și o generație care a explodat în 90 și 94, pentru a apune, în 2000, în Anglia. În 83, Lucescu senior a avut o idee, nu o vedetă, și din acea idee, câțiva ani mai târziu, s-a născut vedeta.
Acum, Răzvan Lucescu are o vedetă, dar nicio idee. Se amăgește cu faptul că Mutu i-ar mai putea câștiga ceva timp. Se înșeală însă, pentru că doar pierde timp. În umbra lui Mutu, n-ar putea crește decât alți ”mutulici”, sclipitori pentru o seară și apoi îngropați printre pahare și știri de cancan. Revenirea lui Mutu la națională e precum recăderea unui toxicoman care a încercat să se lase de droguri. Calvarul revenirii a fost întrerupt cu o doză care te face să te simți bine pe moment. Să mai fantazezi o dată. Dar când efectul noii doze trece, calvarul va trebui reluat de la capăt. Și cu cât recăderile sunt mai dese, cu atât timpul necesar pentru dezintoxicarea finală va fi mai lung. Dacă se va mai produce vreodată.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu