Mihai Ciucă: De ce a fost chemat Mutu

Cât suntem de amnezici! Ca să vezi, am și uitat deja de ce a revenit Mutu la națională după aproape un an și jumătate. Plutește cumva senzația printre kroluri și titluri din ziare că mulți, începând chiar cu selecționerul, au închis ochii la boacănele din trecutul recent al lui Mutu, că i se face o uriașă favoare. “Ultima șansă a lui Mutu”. Cu alte cuvinte, a venit sorocul să fie prescrise atât dezertarea din cantonamentul belgrădean, cât și cheful de după 0-5 chiar în compania adversarilor de cu câteva ceasuri mai devreme.

E ca și cum, exemplu oarecare, după eșecul dureros de la Bistrița, rapidistul Coman ar mai fi zăbovit de unul singur o noapte prin zonă în compania lui Jean Pădureanu și a vinului de Lechința. Nu-ți slaloma mintea trei nopți numai printre suspiciuni? Acesta e Mutu despre care Mircea Sandu spunea mai în glumă, mai în serios că nu se va schimba niciodată. Miel blând acum, în postul Paștelui, când îi pică și lui la țanc la Fiorentina o nouă telegramă de convocare la națională, îl vedeți însă pe Mutu acceptând fără rezerve un cantonament de vreo două săptămâni în vară pentru turneul sud-american? Hm, doar ca să se reacomodeze cu grupul…

Priviți clasamentul la zi al grupei, cu naționala pe locul 5 și vicelanternă înaintea Luxemburgului, și aveți deja răspunsul la întrebarea de ce a fost convocat Mutu. Ca să scoată din cofă o selecționată care n-a mai bătut pe nimeni de aproape un an. De la accidentul cu Honduras, căruia i-am fost sparring-partner înaintea Mondialului. Mutu a fost convocat, simplu, ca să inventeze o fază, un gol, ceea ce n-au mai pupat la echipele lor de club Marica, Deac sau Florescu de nu-și mai aduc aminte nici ei de când. Acesta e motivul pentru care a fost iertat Mutu: morcovul care-l tot fugărește pe selecționer e gata-gata să-l și prindă.