Dacă ar fi să fie film, s-ar numi “Aventuri cu Mutu, Coman şi Neaga”. Cei trei, lideri la tineretul lui FC Argeş, au trecut printr-un episod comic în urmă cu 14 ani, pe când îmbrăcau tricoul naţionalei Under 19.
O nouă generaţie de excepţie apărea la Piteşti la mijlocul ultimului deceniu al secolului trecut, iar liderii ei, Adrian Mutu, Dănuţ Coman şi Adrian Neaga, erau convocaţi meci de meci pe la naţionalele de juniori şi tineret. Cel care îi pregătea şi la FC Argeş, şi la naţionala Under 19 - unde era secund -, profesorul Mihai Ianovschi, îşi aduce aminte cu bucurie despre echipa din care cei trei făceau parte. “Vremuri frumoase. Piteştiul avea o generaţie care câştiga de trei ori la rând titlul naţional la juniori. Ei erau liderii. Ştii cum e, valoarea este liderul în vestiar. Îi antrenam şi la FC Argeş, şi la naţională. Eram mândru de băieţii mei”, a povestit, pentru “ring”, Mihai Ianovschi.
O nouă generaţie de excepţie apărea la Piteşti la mijlocul ultimului deceniu al secolului trecut, iar liderii ei, Adrian Mutu, Dănuţ Coman şi Adrian Neaga, erau convocaţi meci de meci pe la naţionalele de juniori şi tineret. Cel care îi pregătea şi la FC Argeş, şi la naţionala Under 19 - unde era secund -, profesorul Mihai Ianovschi, îşi aduce aminte cu bucurie despre echipa din care cei trei făceau parte. “Vremuri frumoase. Piteştiul avea o generaţie care câştiga de trei ori la rând titlul naţional la juniori. Ei erau liderii. Ştii cum e, valoarea este liderul în vestiar. Îi antrenam şi la FC Argeş, şi la naţională. Eram mândru de băieţii mei”, a povestit, pentru “ring”, Mihai Ianovschi.
Scăpaţi de un ac şi-o aţă!
Tehnicianul îşi aduce aminte de o aventură trăită în octombrie 1997. “Mutu abia îşi luase permisul de şofer. Era bucuros nevoie mare. La puţin timp, şi-a cumpărat un Renault 25, măgăoaie d-aia mare. De atunci îi plăceau limuzinele. Prin octombrie 1997, aveam meci cu naţionala la Tbilisi. De la Piteşti, trebuia să vin eu la aeroportul Otopeni cu Mutu, Coman şi Neaga. Mutu ne-a convins să mergem toţi cu maşina lui. Ne-am luat bagajele şi ne-am urcat în maşină. Mutu - la volan, eu - în dreapta, Neaga şi Coman - în spate. Am plecat pe autostradă, spre Bucureşti. Toate lucrurile au fost în regulă până aici. Înainte de intrarea în Bucureşti, am făcut pe Centură ca să evităm aglomeraţia. Am mers şi, chiar înainte de a intra pe drumul de Otopeni, la o intersecţie, Mutu a intrat direct, fără să se asigure. Norocul nostru că nici din stânga, nici din dreapta nu venea nimic. «Băi, băiete, fii mai atent, că nu ajungem întregi înapoi acasă», i-am zis. N-am apucat să termin, că un poliţist ne-a făcut semn să tragem pe dreapta. Am zis, gata, rămâne Adişor al meu fără permis. Ştiind ce pasiune are pentru condus copilul, m-am băgat să-l ajut. I-am explicat poliţistului cine suntem şi unde mergem. Poliţistul, nimic. Parcă îl văd şi acum, era unul mai grăsuţ. L-am rugat din nou să ne lase, i-am zis că îi dau orice. La care poliţistul: «Chiar îmi dai orice? Bine, dacă îmi dai ce-ţi cer eu acum, îi dau băiatului permisul», zice poliţistul. Mie parcă mi-a venit inima la loc. Am şi băgat mâna în buzunar. «Zii, domne, ce vrei», i-am spus crezând că e vorba de vreo şpagă. «Bine, dacă îmi dai un ac şi-o aţă albă, îţi dau permisul», mi-a zis. Am făcut ochii mari, nu-mi venea să cred. La care poliţistul îmi arată că în dreptul burţii i se rupseseră doi nasturi. M-am dus direct la portbagaj. Eu, în cantonamente şi deplasări, nu plec niciodată fără ac şi aţă. Aşa l-am scăpat pe Mutu de suspendarea permisului”, este păţania povestită de Ianovschi pentru “ring”.
Tehnicianul îşi aduce aminte de o aventură trăită în octombrie 1997. “Mutu abia îşi luase permisul de şofer. Era bucuros nevoie mare. La puţin timp, şi-a cumpărat un Renault 25, măgăoaie d-aia mare. De atunci îi plăceau limuzinele. Prin octombrie 1997, aveam meci cu naţionala la Tbilisi. De la Piteşti, trebuia să vin eu la aeroportul Otopeni cu Mutu, Coman şi Neaga. Mutu ne-a convins să mergem toţi cu maşina lui. Ne-am luat bagajele şi ne-am urcat în maşină. Mutu - la volan, eu - în dreapta, Neaga şi Coman - în spate. Am plecat pe autostradă, spre Bucureşti. Toate lucrurile au fost în regulă până aici. Înainte de intrarea în Bucureşti, am făcut pe Centură ca să evităm aglomeraţia. Am mers şi, chiar înainte de a intra pe drumul de Otopeni, la o intersecţie, Mutu a intrat direct, fără să se asigure. Norocul nostru că nici din stânga, nici din dreapta nu venea nimic. «Băi, băiete, fii mai atent, că nu ajungem întregi înapoi acasă», i-am zis. N-am apucat să termin, că un poliţist ne-a făcut semn să tragem pe dreapta. Am zis, gata, rămâne Adişor al meu fără permis. Ştiind ce pasiune are pentru condus copilul, m-am băgat să-l ajut. I-am explicat poliţistului cine suntem şi unde mergem. Poliţistul, nimic. Parcă îl văd şi acum, era unul mai grăsuţ. L-am rugat din nou să ne lase, i-am zis că îi dau orice. La care poliţistul: «Chiar îmi dai orice? Bine, dacă îmi dai ce-ţi cer eu acum, îi dau băiatului permisul», zice poliţistul. Mie parcă mi-a venit inima la loc. Am şi băgat mâna în buzunar. «Zii, domne, ce vrei», i-am spus crezând că e vorba de vreo şpagă. «Bine, dacă îmi dai un ac şi-o aţă albă, îţi dau permisul», mi-a zis. Am făcut ochii mari, nu-mi venea să cred. La care poliţistul îmi arată că în dreptul burţii i se rupseseră doi nasturi. M-am dus direct la portbagaj. Eu, în cantonamente şi deplasări, nu plec niciodată fără ac şi aţă. Aşa l-am scăpat pe Mutu de suspendarea permisului”, este păţania povestită de Ianovschi pentru “ring”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu