Grigore Cartianu: Dopatu’ şi fascistu’

Ce legătură există între Adrian Mutu şi Marius Trancă?

Aparent, niciuna. Primul este fotbalist celebru, celălalt - un anonim din Buzău. Unul are milioane de euro, celălalt trăieşte de pe o zi pe alta.

Şi totuşi, cei doi au şi câteva trăsături comune. În primul rând, faptul că nu au niciun Dumnezeu. Apoi, îi uneşte statutul de şomeri teribilişti. N-au rămas fără job din cauza crizei, ci pentru că au probleme la tărtăcuţă. Lui Mutu îi este interzis să joace fotbal nouă luni, iar de Trancă fug patronii ca dracu' de tămâie.

Adrian Mutu (31 de ani) este antimodelul sportiv prin definiţie. O dată prins drogat, altădată găsit dopat. Suspendat şi în Anglia, şi în Italia. Mincinos patentat (zice că s-a încurcat cu nişte pastile trimise de mămicuţa lui, din Piteştiul natal). Viaţă particulară dezastruoasă. Căsătorit, divorţat, recăsătorit. Celui dintâi copil îi plăteşte pensia alimentară când îşi aduce aminte. Mutu îşi face de cap la echipa naţională. Pleacă de la lot când vrea, grăbit să se distreze cu diverşi capi ai lumii interlope. Şi cu fete, muuuuulte fete, uitând că-l aşteaptă acasă o soţie şi doi copilaşi. Am zis fete? Scuze, voiam să spun curvete.

Marius Trancă (23 de ani) a făcut puşcărie pentru xenofobie şi propagandă fascistă. Un descreierat: pe la 16 ani desena svastici pe clădirile din oraş. Apoi, pe măsură ce căpăta experienţă, a pus svastica pe toate crucile din cimitir şi a mâzgălit lozinci naziste pe monumentul eroilor antifascişti. Demenţa infantilă l-a trimis după gratii.

Acum, Adrian Mutu se plânge că pierde bani şi că Fiorentina îi dă papucii. O mie şi ceva de kilometri mai la răsărit, Marius Trancă se smiorcăie că nu-l angajează nimeni. Toţi patronii fug de el ca de un ciumat.

Excelent! Vor învăţa poate - şi unul, şi altul - că anumite nerozii nu trebuie să le faci niciodată. Vor învăţa poate şi alţii din păţania lor. Dacă ucizi o dată, vor fugi toţi de tine şi peste cincizeci de ani, temându-se că vei ucide şi a doua oară. Dacă te droghezi, nu rişti doar o suspendare de câteva luni sau câţiva ani. Ai toate şansele să rămâi însemnat cu fierul roşu, în mijlocul frunţii, pentru tot restul vieţii. Ispăşirea pedepsei nu-ţi asigură şi spălarea de păcate. Dacă pozezi în nazist, teribilist ori satanist, cea mai uşoară pedeapsă este închisoarea. Odată eliberat, vei fi tratat ca un vierme rătăcit în muşuroiul de furnici.

Domnul Mutu ştie deja cum e să te hăituiască tribunele cu suavul răcnet „Drogatule!". Domnişorul Trancă vede cât e de greu să-ţi găseşti de lucru cu eticheta de nazist. Şi Mutu, şi Trancă s-au străduit mult să-şi arate hidoşenia. Acum se plâng că sunt trataţi ca nişte ciumaţi?!

Eu, unul, nu i-aş angaja nici ca spălători de closete. Cine ştie ce le-ar mai trece prin cap... Ar înfunda WC-ul cu prafuri sau ar desena svastici pe hârtia igienică...

Dupa ce am citit acest editorial, imi pun o singura intrebare: A innebunit Cartianu?

Claudya