Ovidiu Ioaniţoaia: Mutu, ediţie revizuită

Lui Mutu i-au trebuit 10 luni să-şi 
recunoască vinovăţia: “Am 
greşit faţă de Răzvan fiindcă nu l-am anunţat că plec din canto
nament după meciul cu Serbia”. Să observăm însă că Adrian a ţinut coada sus 
aproape un an, convins că valoarea, altfel incontestabilă, îi garantează prezenţa în “naţională” indiferent de comportament. Şi-a închipuit că îşi poate permite orice în numele ei!

Cînd s-a lămurit că Lucescu îl ignoră, 
dovadă că nu l-a mai căutat, cel alintat Briliantul a lăsat-o mai moale. Trufaş, nu cere cle-menţă, dar e gata s-o accepte!

Întrucît Mutu se află în stare de suspendare pînă în 28 octombrie ca urmare a depistării cu sibutramină, convocarea 
lui imediată la lot iese din discuţie. Vom vedea ce se va întîmpla după noiembrie, 
deşi sînt relativ puţine şanse ca Răzvan, şi el orgolios, să-şi modifice atitudinea. Din punctul meu de vedere şi al altora, 
echipa naţională chiar va vea nevoie 
de Mutu, numai că decizia e la Lucescu. 
Care deocamdată nu se arată dispus 
la vreo con-cesie. Atît că în fotbal, ca şi în viaţă, multe se mai schimbă, iar ce e valabil azi nu-i obligatoriu să fie şi mîine.

Plecînd de la interviul acordat recent 
ziarului Adevărul, unii vor zice că Adrian 
Mutu s-a maturizat. Că necazurile prin care a tot trecut, cauzate exclusiv de el însuşi, l-au determinat să-şi revizuiască poziţia. Să-şi ia viaţa în serios, să nu-şi mai risipească talentul, ci să încerce să-l 
fructifice la maximum. Asta n-ar trebui să mire de vreme ce Mutu va împlini pe 
8 ianuarie 32 de ani, vîrstă mai aproape de finalul carierei decît de începutul ei.

Destui vor spune însă că Il Fenomeno 
joacă teatru și că mimează CĂINŢA din interes. Deoarece rechemarea la “na-ţio-
-nală” l-ar ajuta să depăşească impasul actual, dramatic şi din pricina amenzii de 17 milioane de euro datorate lui Chelsea, despăgubire fără precedent şi, ca atare, de-a dreptul aberantă!

Conform adversarilor lui, Briliantul se va potoli un timp, ca să-şi dea apoi repede în petic. Practic, el ar fi irecuperabil, de nevindecat.

Ambele variante merită luate în calcul. Şi că Mutu s-a cuminţit, şi că Mutu caută în continuare să vîndă o imagine falsă şi, astfel, să păcălească. Răzvan are de cîntărit, însă n-ar strica să ţină cont şi de 
proaspăta declaraţie a noului selecţioner 
al Squadrei Azzurra, Cesare Prandelli, ex-Fiorentina: “Mutu e cel mai puternic jucător pe care l-am antrenat vreodată”.

Rezumînd, Lucescu n-ar trebui să moară de dragul lui Mutu, ar trebui doar să-l folosească în beneficiul echipei. Eventual şi ca alibi, în ideea că, punînd răul înainte, 
o înfrîngere cu Mutu pe teren ar fi ceva mai uşor de digerat decît una cu Mutu în tribună. Un subiect de urmărit.