Invitat de Sky Sport să-și evalueze prestațiile de la Cesena și din “națională”, Mutu și-a acordat nota 5 la echipa de club și 8 la cea a României. La prima vedere, balanța lui a funcționat bine. Cu observația că, achiziționat pe 23 iunie de Cesena de la Fiorentina și prezent mai rar în lotul reprezentativ pe parcursul lui 2011, Mutu n-a mai sedus ca altădată. A coborît, n-a urcat, dar o luăm pe îndelete pentru a judeca, încercînd să analizăm obiectiv, dacă a cîntărit corect ori nu.
Ajuns la Cesena pe un salariu stagional net de 1,8 milioane de euro, parte a unui contract întins pe 2 ani, Mutu a jucat pentru formația antrenată de Arrigoni în 10 partide din cele 13 consumate în campionatul Italiei. Exact, a bifat 868 de minute dintr-un total de 1170, asta și deoarece, eliminat în runda a 7-a, ironia sorții!, chiar contra Fiorentinei, a primit 3 etape de suspendare. Cum n-a reușit decît 3 goluri, iar Cesena ocupă penultimul loc în Serie A, fiind cu un picior în liga secundă, se poate spune că Mutu n-a convins.
A oferit prea puțin în condițiile în care, conform site-ului german transfermarkt.de, cota lui de piață ar atinge 3,5 milioane de euro! Să admitem însă că integrarea într-un colectiv nou, mai ales cînd acesta e lipsit de valori deosebite, necesită timp și răbdare, așa că ar fi ilogic să tragem în Mutu. Socotind că nota 5 te scapă de corigență, deși la limită, s-o considerăm totuși meritată. Discutabilă, dar de-acolo. Lucrurile se complică însă cînd vorbim despre contribuția lui la “națională”. Acel 8 pare tras de păr, scos din mînecă, fie și pentru că statistica îl pune sub semnul îndoielii.
În 2011, selecționata României a disputat 14 meciuri, 7 oficiale, 7 amicale, iar atacantul supranumit odinioară Il Fenomeno a fost prezent în numai 5 dintre ele. Într-adevăr, a înscris tot atîtea goluri, ba a ieșit și golgeterul grupei preliminare, dar unde le-a înscris și împotriva cui? A Luxemburgului (2), a Bosniei (1) și a Belarusului (2), invariabil pe teren propriu, acasă. Din păcate, n-a izbutit să marcheze nici la 1-2 de la Zenica și nici la 1-1 de la Tirana. Sînt tentat să cred, oare sînt singurul?, că Mutu se amăgește dacă își imaginează, altfel nu și-ar fi dat notă mare! , că e în continuare indispensabil echipei naționale.
Da, Mutu din urmă cu 3-4 ani era, nu însă și Mutu de astăzi, care se chinuiește pînă și la anonima Cesena! Justificată în numele talentului și al experienței, ultima lui șansă ar fi să realizeze că situația s-a schimbat și să se schimbe și el. Transpirînd și cumințindu-se, conștient că la 33 de ani nu mai e ca la 25. Cu alte cuvinte, trebuie să înțeleagă că talentul l-a scos o dată, de două ori sau de cinci, dar nu-l va salva la infinit. Înainte de a depinde de Pițurcă, viitorul lui Mutu ține de el însuși.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu