Astazi jurnalista de la Gazeta Sporturilor, Maria Andries, a scris un articol despre decizia TAS in cazul Mutu si despre declaratiile lui Victor Becali cu referire la aceasta decizie.
N-ar fi ajuns aici, dacă rămînea alături de noi!”, spun foştii impresari. “L-am fi ajutat, dar ne-a refuzat!”, au sărit sindicaliştii. “Decizia împotriva lui Mutu este periculoasă. Fotbaliştii vor fi pîndiţi dacă beau sau fumează!”, s-a alarmat şi şeful FRF. Tentante ipoteze! Există însă decizii mai proaste şi nedreptăţi mai mari pe lumea asta.
Şi în ce ar consta ajutorul, cînd un jucător are de înfruntat marile corporaţii dindărătul marilor cluburi? Sau cînd te trezeşti prins în labirintul instanţelor civile, sportive, internaţionale, naţionale? Odată intrat, nu te mai scoate nici Kafka!
Da, decizia TAS are doza ei de ameninţare şi de absurd. Dar, în ciuda daunelor apocaliptice, în ciuda raportului de David şi Goliat dintre părţi, bătălia lui Mutu cu Chelsea nu e atît de disperată pe cît pare. E o înfrîngere, dar o înfrîngere cu drept de apel. Există varianta contestării în civil, la un tribunal federal din Elveţia.
Procesul durează de cinci ani. În ziua cînd s-a anunţat verdictul în cazul românului, Bobby Robson încheia o bătălie lungă de 18 ani. Una cu adevărat grea. Şi cea mai nedreaptă dintre toate.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu